Aşa cum toată lumea se aşteaptă m-am întors la magazinul din vale, fiind singurul situat în apropierea casei care are ce ne trebuie, mâncăruri de bază în frigider şi cămară. Am cumpărat ce era urgent şi văzând un parizer care, cel puţin în ochii mei de Toanta Nepriceputeanu, arăta proaspăt. E ruda aceea mare, fără cap şi făr’ de coadă din piept de pui. Îi spun fandositei domnişoare să mă servească din el cu zece felii. Da, 10 pentru că în astea zece îţi pun un kilogram la cât de groase le taie. Dar vreau să redau exact tâmpita mea amabilitate ca să vedeţi şi de ce nu m-a servit cum se cuvine. Read the rest of this entry »
Posts Tagged "gânduri"
Venise primăvara pe neanunţate sau pur şi simplu nebăgată în seamă. Am tras draperiile, şi ele greu de mânuit din cauza somnului, iar dimineaţa mă întâmpina prea verde, prea luminoasă pentru ochii mei abia deschişi.
S-au scurs şase ani, iar pe alocuri s-a instalat uitarea, vrută sau nevrută, cert necesară şi sănătoasă. Ca ieri mă aflam pe ultimul drum ce avea să mă ducă, nepăsător în faţa groazei mele, spre locurile în care altădată îmi petreceam însorite vacanţe de vară alături de cea pe care o numeam şi se auto-identifica prin “mamă de vacanţă”. Foarte posibil e că acest drum îmi devenise până în prezent una din cele mai regretate decizii din viaţa mea. Privind lucidă înapoi , cu şocul depăşit, m-aş fi rezumat la rămas-bunul căruia îi primisem un răspuns mai mult decât senin. Revenind, mă aflam în locurile ce aveau să-mi sădească răni adânci în suflt la vederea lor. Imagine atât de schimbată, de pustie şi lipsită de viaţă. Erau drumurile pe care altădată le colindam împreună, drumuri ce-i păstrau amprenta, parfumul şi veselia în orice colţişor luminos, iar atunci, în tragicul moment, îmi deveniseră cuţit învârtit în rana sângerândă.
Comentarii: