S-au scurs şase ani, iar pe alocuri s-a instalat uitarea, vrută sau nevrută, cert necesară şi sănătoasă. Ca ieri mă aflam pe ultimul drum ce avea să mă ducă, nepăsător în faţa groazei mele, spre locurile în care altădată îmi petreceam însorite vacanţe de vară alături de cea pe care o numeam şi se auto-identifica prin “mamă de vacanţă”. Foarte posibil e că acest drum îmi devenise până în prezent una din cele mai regretate decizii din viaţa mea. Privind lucidă înapoi , cu şocul depăşit, m-aş fi rezumat la rămas-bunul căruia îi primisem un răspuns mai mult decât senin. Revenind, mă aflam în locurile ce aveau să-mi sădească răni adânci în suflt la vederea lor. Imagine atât de schimbată, de pustie şi lipsită de viaţă. Erau drumurile pe care altădată le colindam împreună, drumuri ce-i păstrau amprenta, parfumul şi veselia în orice colţişor luminos, iar atunci, în tragicul moment, îmi deveniseră cuţit învârtit în rana sângerândă.
Posts Tagged "Cuvinte"
Probabil că una dintre cele mai traumatizante momente din viaţa mea a fost pierderea irevocabilă, fără drept la replică a unei persoane apropiate mie ce mi-a fost mătuşă, dar mai presus de asta o a doua mamă, o mână protectoare, un model demn de urmat, un caracter de apreciat.
Se înnoptase de-a binelea când te-ai înapoiat în cameră. O umbră de siguranţă mi-a năpădit sufletul. Era acel sentiment ce mă cuprinde numai în prezenţa ta, iar eu mă las copleşită, îi cad pradă cu zâmbetul pe buze. Nu-ţi spun nimic, mă prefec la fel ca în atâtea alte seri pierdute-n timp că dorm. Îţi simt privirea caldă asupra pleoapelor mele inundate de liniştea, ai crede tu a somnului, dar te înşeli căci e o altfel de linişte, e a prezenţei tale. Mă strigi în şoaptă să te asiguri că dorm, dar nu-ţi răspund. Îmi place să-ţi ghicesc mişcările din absenţa mea. Ai tras uşor perdeaua, ai sting lumina şi mi te-ai alăturat. Îmi zboară gândul instant la dimineţile de vară când lumina abia răzbătea din spatele dealurilor copilăriei mele, iar iarba se cutremura toată, din rădăcină şi până la vârf atunci când roua se aşeza grijulie asupra ei. N-aş fi putut găsi o asociere mai potrivită, care să redea exact sentimentele ce-mi acaparează sufletul în nopţile mele prea luminoase pentru somn. Pe câtă gingăşie şi afecţiune pui în braţele tale atunci când mă cuprinzi pe atât de violent simt ghearele ce mă dezbracă de negrul vremurilor, de amarul gust al imposibilului, de sumbra veşnică ameninţare a morţii, de mine şi de tot. Vânatul clipei şi lumea pierdută între două braţe, iar tu nu bănui gândurile ucise ce-ţi cad la picioare, nu bănui întunericul străpuns din spatele chipului aparent scăldat în somn.
Comentarii: