Teste psihologice, analize psihiatrice: “Eu pot deveni părinte?”

Nu, nu există aşa ceva, dar ar trebui inventate! ar trebui o lege care să oblige cuplurile proaspăt căsătorite sau pur şi simplu iubiţii ce-şi doresc un copil să mearga la medicul specialist pentru ca acesta să determine dacă sunt sănătoşi mintal sau pregătiţi să aducă pe lume şi să se îngrijească de un micuţ, de o viaţă fragedă care depinde o bună prioadă de ei. Dar, pentru că din păcate există un “dar”, politicienii sunt prea adânciţi în cercetări asupra temei “cum să-i furăm mai mult şi mai uşor” pentru a se ocupa şi de aspecte în interesul omenirii sau cu scopul îmbunătăţirii vieţii.

Read the rest of this entry »

Teste psihologice, analize psihiatrice: “Eu pot deveni părinte?”

Nu, nu există aşa ceva, dar ar trebui inventate! ar trebui o lege care să oblige cuplurile proaspăt căsătorite sau pur şi simplu iubiţii ce-şi doresc un copil să mearga la medicul specialist pentru ca acesta să determine dacă sunt sănătoşi mintal sau pregătiţi să aducă pe lume şi să se îngrijească de un micuţ, de o viaţă fragedă care depinde o bună prioadă de ei. Dar, pentru că din păcate există un “dar”, politicienii sunt prea adânciţi în cercetări asupra temei “cum să-i furăm mai mult şi mai uşor” pentru a se ocupa şi de aspecte în interesul omenirii sau cu scopul îmbunătăţirii vieţii.

Read the rest of this entry »

Copiii s-au schimbat şi ei odată cu trecerea timpului. Locuim foarte, dar foarte aproape de şcoală, clasele 1-5, şi am ocazia să-i pândesc de la geam pe ai mici. Îmi amintesc eu de pe vremea când eram în generală că aproape în fiecare pauză ne jucam voley, “Călcatea”, “Raţele şi vânătorii”, “Ţară, Ţară vrem ostaşi”, “Flori, fete sau băieţi…” şi alte jocuri de felul acesta. Era frumos! Am avut parte şi de incidente, capete sparte cu fierul de la cuptor, sânge etc., însă prin clasa a opta, la sfârşit. Acum prichindeii aştia parcă au luat-o razna. Aproape în fiecare zi aud vocea directoarei alarmate, care-i ceartă la microfon. S-a pus un gard între grădina noastră şi şcoală pentru că practic, înainte, curtea era coşul lor de gunoi. Acum îi văd cum încercă să rupă gardul, lovesc enervant de obraznic cu picioarele, trag de uşă, urlă, se împing, dau cu pietre în lacăt. Unde vor să meargă totuşi? Oare la corcoduşul meu? că nu pricep. Pe lângă asta, se bat ca animalele în junglă! Mai vezi un grăsun, care abia se poartă în curte, înghesuit într-un colţ şi alţi 10 copii ce se împing în el. Mă apucă excese de claustrofobie numai când îi văd.

Read the rest of this entry »