Iar la sfârşit de zi fiecare din noi îşi încheie socotelile, semnează, ştampilează şi pune la catastif. Unii scriu, alţii vorbesc, unii-şi acoperă ochii şi doar gândesc, alţii mulţumesc, iar majoritatea roagă ca mâine să fie cel puţin la fel de bine ca azi ori speră la mai mult. Cert este că la final de zi recapitulăm, formatăm şi facem loc pentru ziua ce va urma.
Posts Tagged "Atitudine"
Călugăriţă- una din două
Foarte curioasă de explicaţia exactă a cuvântului călugăriţă am dat o raită prin Dex şi uitaţi ce am găsit:
De când locuim în capitala am descoperit că oamenii aceştia reciclează, majoritatea, foarte mulţi, ceea ce nu poate să-mi provoace decât bucurie. După scurta vizită în România, oraşul uitat(deşi are el frumuseţea lui şi un loc aparte în sufletul meu) unde aproape am lăcrimate după fiecare sticlă de plastic aruncată, pierdută pentru totdeauna, am revenit acasă decisă ca neapărat să-mi spăl păcatele reciclând, ca întotdeauna de altfel, ultimul gram de hârtie, plastic sau ce-o fi. Nu-mi este nici pe departe greu deoarece avem containăre albastre în care merg toate materialele reciclabile, adică nu trebuie să te mai oboseşti separând plasticul de sticlă, hârtie etc.
Îmi amintesc de multe ori, cu părere de rău, că am pierdut animale dragi într-un fel mai puţin plăcut sau chiar urât de tot, otrăvite. Dacă eşti sensibil sau consideri că acest post te va marca ori îţi va readuce în memorie momente prea triste atunci NU CITI!
Declar război deschis tuturor mini-marketurilor din apropierea casei, declar război tuturor hoţilor îmbogăţiţi peste noapte!
În urmă cu ceva timp am fost să cumpăr o amărâtă de punguţă cu susan. Cu ochii mei văd preţul, 20 de cenţi. Merg să plătesc, soţia proprietarului se face că nu ştie preţul, ca de obicei, şi urlă la domn: “cât îi punga de susan?”, răspunsul face ca tot sângele să-mi urce-n cap, încălzindu-mă instant: “80 cenţi”. Şi crezând în preţul marcat acolo, 20, iau şi 3 punguţe. Cât plătesc? 2 e 40 cenţi. Cât mă fură? 1 euro 80!!! O singură dată, dintr-o bucată. Cu tot calmul de care am fost în stare, am plătit şi ieşind pe uşă am ridicat sabia: Război, tâlharilor!
Nu există zi în care să nu mă surprindă nebunia unor oameni. În această dimineaţa făcându-mi treburile prin casă am auzit la ştiri ceva şocant. M-am oprit din lucru şi am privit înmărmurită cum un reporter încerca să câştige audienţă. Lucrurile se petrec în Brazilia, dacă am înţeles eu bine. Ei bine, acest reporter a lucrat o perioadă de timp şi cu poliţia. Se face că el avea întotdeauna materiale spectaculoase. De fiecare dată când cineva era ucis, el era primul care filma, ba mai mult se lăuda cu faptul că a reuşit să ajungă atât de repede încât puteai vedea fumul glonţului ieşind din cadavru. Vă întrebaţi probabil cum este posibil aşa ceva şi vă trece prin minte că el e criminalul, însă nu îndrăzniţi nici măcar să vă gândiţi la aşa ceva. E adevărat totuşi! Acest om, acest animal această creatură nebună lua viaţa unor oameni pentru a-şi câştiga audienţa.
Primim zilnic o tona de e-mailul de la te miri cine. Desigur nu deschidem nici unul decat daca e trimis de cineva cunoscut. Azi insa, verificand mailul, am dat de un mesaj cu titlul urmator: “Cutarescu please help me”. Ma gandeam ca este ceva important si tonul din titlu m-a facut sa il citesc. Era intr-adevar vorba de cineva care aparent avea nevoie de ajutor. Se plangea acest domnisor de faptul ca este extrem de bolnav, ca sufera de nu stiu ce cancer in ultima faza si doreste ca neaparat sa il ajutam. Vazand ca este vorba de asa ceva am continuat, evident. Povestea cum si-a pierdut toti apropiatii intr-un accident fatal, etc. Cutremurator. Te socheaza pentru ca te pui in pielea lui, poate ai pierdut si tu pe cineva, poate ai cunoscut si tu pe cineva care sufera de aceasta boala cumplita. Citesc in continuare intristata si incep sa ma enervez teribil. Aici intervine minciuna. Acest domisor este in posesia unor 5 milioane de dolari si n-are cui sa lase acesti bani. Te roaga foarte politicos si cu patos ca sa il ajuti. Trebuie sa gaseasca centre de orfani, batrani etc. pentru care sa doneze banii. Daca esti dragut poate vei primi si un bacşiş. In final o adresa de web pe care trebuie sa o vizitezi, care nu are nimic de-a face cu cele scrise de el, ci apartin unui domeniu complet diferit.
Pentru ca am avut ocazia in nenumarate randuri sa merg la serviciu cu iubitul, de noapte am ramas uluita sa vad ce fac ai mici vineri, respectiv sambata noaptea. Ei bine, petrec timpul in fata calculatoarelor, intr-o atmosfera plina de vicii si dependente. Mi-e greu sa incep pentru ca am prea multe de spus.
Uneori mai citesc presa din Romania online. Zilele trecute, ziarul “Libertatea”, daca nu ma insel, publicase un articol despre o copila in varsta de 12 ani care se masturbase in fata camerei web, iar colegii, foarte draguti au filmat-o postand videoclipul online si impartindu-l in randul tuturor colegilor de scoala. N-am sa vorbesc despre faptul ca in ziua de astazi copilaria nu mai exista, n-am sa vorbesc despre faptul ca nu se cade ca un copil sa aibe astfel de preocupari sau despre faptul ca la o varsta atat de frageda sunt familiarizati nu doar cu folosirea computerului, dar chiar cu internetul. Am sa ma rezum la a critica atitudinea celor care au indraznit sa comenteze articolul ziarului pe internet.
Comentarii: