S-au scurs şase ani, iar pe alocuri s-a instalat uitarea, vrută sau nevrută, cert necesară şi sănătoasă. Ca ieri mă aflam pe ultimul drum ce avea să mă ducă, nepăsător în faţa groazei mele, spre locurile în care altădată îmi petreceam însorite vacanţe de vară alături de cea pe care o numeam şi se auto-identifica prin “mamă de vacanţă”. Foarte posibil e că acest drum îmi devenise până în prezent una din cele mai regretate decizii din viaţa mea. Privind lucidă înapoi , cu şocul depăşit, m-aş fi rezumat la rămas-bunul căruia îi primisem un răspuns mai mult decât senin. Revenind, mă aflam în locurile ce aveau să-mi sădească răni adânci în suflt la vederea lor. Imagine atât de schimbată, de pustie şi lipsită de viaţă. Erau drumurile pe care altădată le colindam împreună, drumuri ce-i păstrau amprenta, parfumul şi veselia în orice colţişor luminos, iar atunci, în tragicul moment, îmi deveniseră cuţit învârtit în rana sângerândă.
Posts Tagged "amintiri"
Probabil că una dintre cele mai traumatizante momente din viaţa mea a fost pierderea irevocabilă, fără drept la replică a unei persoane apropiate mie ce mi-a fost mătuşă, dar mai presus de asta o a doua mamă, o mână protectoare, un model demn de urmat, un caracter de apreciat.
Vă mai amintiţi
De seminţele din piaţă? Mâncam zilele astea un pachet de seminţe “Naturals” în timp ce-mi vizionam pierdută serialul. N-am putut totuşi să nu remarc faptul că nu au gustul acela orice le-ai face. Seminţele din piaţa de acum câţiva ani buni pe care o babă Ioană le vindea la pahărel sau cornet erau foarte bune. Veneau de la ea de pe câmp, erau prăjite cu atenţie la ea în casă, ca şi cum ai mânca seminţe făcute de bunica. Îmi plăceau nevoie mare, deşi abia le puteam descoji la vârsta `ceea.
Pariez că nu aţi cunoscut o domnişoară mai nebună sau mai sucită ca ea!
Ei bine, domnişoara N. are vreo 80 de ani şi locuieşte în apropierea bunicilor. E fată mare, la casa ei, nu are voce, dar cântă zilnic balade ori psalmi bisericeşti. S-a pocăit, nu ştiu de ce, nici ea nu ştie. Are, printe numeroasele defecte unul mai special, vagabondează. Face foarte multă mişcare pentru a-şi procura apa cea de toate zilele. Vă întrebaţi probabil: dar ce, voi n-aveţi apă acolo, pe stradă? Ba avem, dar domnişoara zice că bunicii, carora le va purta ranchiună până la moarte din motive imaginare bine ştiute de ea, zice că ei îi otrăvesc apa. Nu, nu oricare apă. Apa de izvor, curgător, public. E otrăvită de ei pentru ea în complot cu ceilalţi locatari. Nimic ciudat, trecem peste.
Comentarii: