Aşa cum toată lumea se aşteaptă m-am întors la magazinul din vale, fiind singurul situat în apropierea casei care are ce ne trebuie, mâncăruri de bază în frigider şi cămară. Am cumpărat ce era urgent şi văzând un parizer care, cel puţin în ochii mei de Toanta Nepriceputeanu, arăta proaspăt. E ruda aceea mare, fără cap şi făr’ de coadă din piept de pui. Îi spun fandositei domnişoare să mă servească din el cu zece felii. Da, 10 pentru că în astea zece îţi pun un kilogram la cât de groase le taie. Dar vreau să redau exact tâmpita mea amabilitate ca să vedeţi şi de ce nu m-a servit cum se cuvine.

- Se poate, vă rog, să-mi daţi şi eticheta de pe rudă pentru că mă interesează ingredientele.

- Nu, nu pot, că-mi trebuie mie.

Ca o analistă ce sunt, în orele următoare stăteam şi mă gândeam la ce îi poate fi de folos un căcat de etichetă, subţire şi nesemnificativă pentru ele din moment ce atunci când ajunge la mijlocul rudei o taie şi pe ea ferfeliţă, odată cu membrana.

Iată câteva posibile întrebuinţări ale controversatei etichete:

Se şterge cu ea la fund? nu, că e prea mică şi ar risca să aibe alte neplăceri.

Şi-o bagă în fund? la ce folos!?

O înghite? i-ar provoca indigestie.

Deci, ce poate face o domnişoară cu eticheta parizerului şi de ce nu mi-a dat-o în condiţiile în care chiar şi fără să o ceri trebuie să-ţi fie înmânată. Dacă nu aş fi fost atât de fraieră refuzam produsul şi scriam o plângere în caiet, ba puteam foarte bine să îi aduc argumente tari că e nevoită să-mi înmâneze eticheta pentru a şti ce pun în gură.

Dacă am alergie la un anumit ingredient şi neştiind că parizerul îl conţine mor? Se ocupă ei de funerarii? Ce ne facem cu vânzătoarele cretine? Cum scăpăm de educaţie, defect în preajma acestor persoane?

Mă supără foarte mult faptul că de fiecare dată când eşti bun, ceea ce, din punctul meu de vedere e o calitate a omului, eşti automat luat drept prost şi incapabil. Incapabil de a te apăra, a lua măsuri, a acţiona.

Iată! o fandosită proastă îmi ridică mari întrebări în ceea ce priveşte caracterul meu.

Ps: am notat titlul cu indicatorul numeric 1 deoarece presimt ca această postare va fi compusă din mai multe episoade.

Tags: alimente, amabilitate, cotidian, cumpărături, Diverse, gânduri, incultura, Întâmplări, Magazin, parizer, personalitate, produse, Prostie, vanzatoare