Citate, Note pe marginea romanului I

“Au fost pe lume tot atâtea ciume câte războaie. Şi totuşi, ciume şi războaie găsesc pe oameni întotdeauna la fel de nepregătiţi.”

“Când izbucneşte un război, oamenii spun: n-are să dureze, prea e stupid, dar asta nu-l împiedică să dureze. Prostia persistă întotdeauna şi faptul s-ar observa dacă fiecare nu s-ar gândi mereu la sine.”

<…> “Flaglul nu este pe măsura omului, îţi spui deci că flagelul este ireal, e un vis urât care o să treacă. Dar nu trece întotdeauna, şi din vis urât în vis urât, oamenii cad victime, şi umaniştii cei dintâi, pentru că nu şi-au luat măsuri de precauţie.”

“Un om mort nu înseamnă ceva decât dacă l-ai văzut mort.”

Poate că vremurile s-au schimbat, dar asta nu implică neapărat faptul că şi oamenii s-au schimbat odată cu ele. La fel ca atunci în ziua de astăzi ceea ce nu ne afecteză direct privim distant, sceptici, neîncrezători. Oare în spatele acestei atitudini se ascunde o dorinţă, explicabilă, aş spune, de a ne proteja? Luptăm cu sârg ca să ne înarmam subconştientul cu o doză de cinism necesar nouă pentru putem face faţă grozăviilor scoase în cale de viaţă.

Ciudat este faptul că în vremea “Ciumei” lui Camus oamenii sau mai-marii întâmpinau greutăţi, ba chiar au stat mult pe gânduri, cel puţin aşa am concluzionat eu după ce am parcurs primul capitor, săteau pe gânduri, se împotriveau, ba chiar refuzau să recunoască, să declare situaţie de criză, pe când în glorioasele timpuri ale vieţii noastre mass-media ne ucide calmul încă de la prima supoziţie neavizată a oricărui Ghiţă Gură-Mare ce le iese în cale. Pe atunci oamenii se confruntau cu probleme adevărate, molimă, iar situaţia era ţinută sub control. Astăzi suntem forţaţi, împinşi până la limită ca să ne pierdem controlul. Orice gripă “ameninţătoare” ne este prezentată, iată, mai groaznic decât o ciumă.

“În momentul cel mai grav al bolii, nu fu văzut decât un caz în care sentimentele omeneşti erau mai puternice decât teama unei morţi în chinuri.”

“Dar binele public este făcut din fericirea fiecăruia.”

“… prima jumătate a vieţii unui om era un urcuş, iar a doua jumătate o coborâre, că la coborâre zilele nu mai erau ale omului, puteau să-i fie luate în orice clipă.”

“… dacă ar crede într-un Dumnezeu atotputernic ar înceta să mai vindece oameni, lăsându-i lui această grijă. Dar că nimeni pe lume nu crede într-un Dumnezeu de acest fel, din moment ce nimeni nu se lasă în voia soartei.”

-Va continua-

Tags: Albert Camus, Carte, Citate, Ciuma, Ciuma- Albert Camus, Comentarii, Literatură, Notiţe, Notiţe personale, Păreri, Proză, Roman