Călugăriţă- una din două
Foarte curioasă de explicaţia exactă a cuvântului călugăriţă am dat o raită prin Dex şi uitaţi ce am găsit:
“CĂLÚGĂRIȚĂ, călugărițe, s.f. :
I. Femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească; monahie.
II. Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din față în formă de cange, care-i servesc la prinderea prăzii (Mantis religiosa).”
Nu mă îndoiam că ştiţi explicaţia de bază a cuvântului, dar am vrut neapărat să redau şi semnificaţia a doua deoarece sunt confuză neştiind pe care din cele două călugăriţe le-am întâlnit ieri: să fie “Mireasa Domnului” sau să fie animala carnivoră?
Notă, înainte de a începe. Despre călugări şi călugăriţe aş putea deschide un subiect special, însă mă feresc deocamdată a-mi expune părerea, deci mă voi lega strict de ceea ce am văzut ieri. Acest post nu este scris cu scopul de a zdruncina convingerile religioase ale vreunui cititor, ci este o simplă expunere a realităţii, a realităţii mele.
În urmă cu ceva timp mi-am aşezat strategic biroul în faţa geamului din sufragerie, laptopul în mijloc, iar ascunzătoarea mi-am camuflat-o cu o perdea şi draperie roşie. În timp ce stau cu voi mai ridic din când în când struţeşte gâtul pentru a observa poziţia, starea, progresele inamicilor.
Se face că ieri, în timp ce-mi vedem de treabă în faţa ferestrei, două “mirese” au tulbura liniştea vizuinei mele cu ţipete şi vorbe de mahalagioaice sau femei venite din crâng. Înainte de a-mi ridica privirea deasupra monitorului şi lungi gâtul mi-a fulgerat un prim gând prin minte: vecini, vecine, oameni, poate copii, cineva se ceartă, dar nici în cele mai adânci adâncuri ale minţii nu se afla bănuiala: o călugăriţă (!?).
Lăsând la o parte vorbăria inutilă şi plictisitoare din introducere, să ne legăm strict de subiect! Domnule, ieri au trecut două călugăriţe(nu ştiu de care, mirese sau animale carnivore) prin faţa geamului meu blestemând şi împărţind în stânga şi dreapta numai urări de … bine!? rău. Revenind la partea în care eu eram cu nasul în calculator, am auzit, reproduc în traducere: “… să mori, să muriţi! Auzi?… şi să vă dea măruntaiele pe dinafară!” Ridic subtil gâtul şi-mi spun contrariată: Man, what the fuck? cu toată delicateţea de care am fost în stare la acel moment-dat. Erau călugăriţe! – încă nu ştiu de care, dar la o analiză mai profundă a cuvintelor :”să vă dea măruntaiele pe dinafară”, cred că este vorba de acele animale carnivore, căci “miresele domnului” mă îndoiesc să fie.
Oricum, din două una! ori nu înţeleg eu bine explicaţia “Femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică” ori sfârşitul lumii este chiar sub nasul nostru.
Aşa cum am spus, nu mă amestec în partea strict religioasă a problemei, deşi degetele mă mănâncă. Refuz pentru moment să-mi expun mai detaliat părerile. Concluziile trageţi-le singuri!
Tags: Atitudine, Biserica, Blestem, Călugăr, Călugărţe, Comportament, Credintă, Diverse, Dumnezeu, Esimplewords, Monah, Religie, Sfârşitul lumii, Simplewords, Vorbe
Precum si copilaria s-a schimbat, asa s-a schimbat si calugaria. Am observat si eu lucrul acesta, mai ales vazand calugarite/calugari cu laptop, conexiune la internet, telefon mobil. Daca asta reprezinta ascentismul atunci am putea lejer sa ne denumim fiecare dintre noi calugari, caci ce nu e mai placut pentru laici sa aiba conexiune la internet, laptop, masina, casa si telefon mobil din banii de la oamenii saraci ce cred in Dumnezeu si in harul divin?
Ca orice padure cu uscaturile ei, si lumea asta isi are, fara exagerare, tumorile proprii. Si nu vorbesc de cei de care am citit prin ziare ori i-am vazut la TV. Eu ii cunosc, pe cativa, fiindca am trait printre ei, 3 ani. Sunt oameni extraordinari, unii, si niste semne mari de intrabare, altii. Nu pentru mine, eu m-am lamurit, ci pentru Dumnezeu, biserica si ortodoxism. Uneori, insa, e foarte greu sa nu te smintesti, cand vezi, de pilda, ca banii din cutia milei se duc pe benzina pentru cuvioase plimbari. Ramane o optiune de constiinta, in final, pentru ei, daca isi rateaza misiunea, si pentru noi, daca ii judecam gresit si ne indepartam de Dumnezeul launtric, in loc sa fugim de Raul din afara. Cred.
Petra, iar pe lângă cele enumerate de tine mai sus au şi mult mai multă linişte, adică sunt lipsiţi de multe, foarte multe din “grijile lumeşti”. Prea greu aş găsi în ziua de azi diferenţa majoră dintre ei, oamenii lui Dumnezeu şi noi, cei de rând.
Teo, eu aş formula, cu tot respectul, altfel: ca în orice pădure de uscături, mai întrezăreşti din loc în loc un fir de iarbă verde sau un mugur. Prea puţin totuşi pentru a ne spăla ochii de negura din jur. Unii îşi mai pot pune speranţa în regenerare, dar într-o regenerare care şi ea cere mult timp. E ceva!
Cred că mai greu ne este nouă să nu ne smintim într-o lume în care tot mai dificil găseşti un model, un exemplu bun, nu pentru noi, pentru copiii noştri.