În ochii mei, oamenii cei mai urâţi sunt aceia care fac rău de plăcere sau fără un motiv anume, pur şi simplu pentru că aşa li se năzare. Am fost la cumpărături(de obicei mă întorc acasă cu un subiect de postare din hypermarket) şi m-am lovit la casă de o femeie rea. Aşteptând, văd cum doamna scoate din portofel 250 euro să plătească. Domnişoara de la casă îi spune politicos:
“Vă costă 290!”,
iar ea:
“Păi şi?”
“Mi-aţi dat 200!”
“Mă prosteşti în faţă, fată? ţi-am dat 300, nu mai minţi!”
- hoaţo, mincinoaso, nu ţi-e ruşine! ş.a.m.d
Şi a făcut-o pe fata de la casă de mirul lumii, i-a făcut un circ monstru şi i-a vorbit pe un ton foarte urât.
Nu fură nimeni bani! dacă ar fi furat erau de foarte mult timp concediate, mai ales că sunt camere peste tot. Fata nu avea cum să o înşele mai ales că erau mulţi clienţi în aşteptare şi securitatea facea ture de verificare. Pur şi simplu doamna era pornită pe scandal! Mi-a părut foarte rău pentru că tânara era nevinovată şi mai că plângea.
În cele din urmă s-a dus doamna cea rău-voitoare să reclame. Eu, încet, fără scandal, fără să intervin vizibil am declarat în favoarea domnişoarei având în vedere că şcena s-a desfăşurat sub ochii mei.
Ce a avut doamna de câştigat?
Tags: cumpărături, Discuţie, Diverse, Hypermarket, Martor, Răutate, Şcenă
Oamenii sunt urati cand uita ca sunt oameni.
Seara placuta si ganduri senine tuturor care trec pe aici.
De ”mirul lumii”! Ce expresie frumoasă!
Mi-a înveselit seara!
Știu că sunt egoistă, trebuia să comentez povestea, dar sunt prea încântată momentan! Noapte bună
Bun venit, C!
Ai dreptate!
…şi din păcate de multe ori uităm să fim în primul rând oameni. Problema se putea rezolva şi altfel numai că vezi, nu exista o problemă reală, ci doar o dorinţă ascunsă şi o intenţie răutăcioasă.
Seară frumoasă şi mulţumim de gânduri.
Andi,
Să ştii că tare mă bucur!
Mă necăjisem mai devreme gândindu-mă că iar vă amărăsc scriind de răutaţi şi oameni urâţi. Seară frumoasă ţie!
Scrie ce îți vine să scrii, nu te gândi la pretențiile noastre. Cred cu toată inima în efectul terapeutic al scrisului.
NB
Tot cu aceeaşi credinţă am deschis şi eu uşile blogului
. Bine că mi-ai amintit!
NB.
Romania, vai de viata noastra. O sa cedam nervos intr-o zii..si o sa le impingem pilafu-n gat acestor scroafe. Sunt misogin? Shame on me..
Să ştii că nu numai în România sunt scroafe sau oameni răi!
Oricum, în ceea ce priveşte apelativul scroafă ai nimerit-o destul de bine. Se citea pe chipul ei că este o femeie rea, răutatea te urâţeşte vizibil. Îi cunosc de la o poştă pe oamenii aceştia.
În locul lor mi-aş pleca privirea…
Au nesimtirea necesara sa nu o faca..dar iti spun eu ca nesimtirea care ar trebuii sa te faca mare, pe astia i-a ingropat.
Departe nu ajung în felul acesta.
Trebuie să fie oameni foarte singuri. Cine să le suporte răutatea zi de zi? Oare ei o(/se) suportă?
Depinde.. sti doar , Un sut in fund e doar un pas inainte..
vai de steaua ei! Cum să faci așa ceva?
(am rămas aproape proastă de uimire)
Din păcate se întâmplă.
Unii şi-au pierdut până şi ultimul dram de omenie din suflet. Urâţi trebuie să mai fie!
Ioooi , dar nimic nou? Mi-ar fi placut sa-mi arunc ochii si pe ceva proaspat..
incredibil! sa n-o mai numim doamna…de acum incolo va fi “aia nesimtita cu gura mare”!
Savul, scriu si eu cand am ceva de spus, dar mai ales cand am timp (ca accidentatii trebuie ingrijiti
si tratati cu dragoste pe langa medicamente).
Cristian, i-ai spus pe nume!