Deşi am ştiut că nu este o perioadă tocmai bună pentru a-mi crea un blog, am facut-o şi acum trebuie să anunţ cu părere de rău că îl voi lăsa de-o parte pentru un timp, sper scurt.
Să ne revedem cu bine şi curând,
Deşi am ştiut că nu este o perioadă tocmai bună pentru a-mi crea un blog, am facut-o şi acum trebuie să anunţ cu părere de rău că îl voi lăsa de-o parte pentru un timp, sper scurt.
Să ne revedem cu bine şi curând,
Nu ştiu cum naiba reuşesc, însă numai către subiecte controversate îmi zboară gândurile. Oare în ziua de astăzi preoţilor le mai putem spune astfel? ar fi mai indicat să-i numim oameni de afaceri. Ce-nvârt? ce fac? numai ei ştiu, dar noi nu putem să nu ne întrebăm de unde au Jeep-uri, numai maşini elegante, telefoane mobile şi nu în ultimul rând yachturi. Păi să mă scuzaţi, dar singura explicaţie pentru aceste “bărcuţe” de lux este că mesajul creştinilor trebuie transmis nu numai de pe uscat, dar şi de pe mare. De aceea mai nou preoţimea se plimbă cu yachtul.
Iubirii,
Ţie îţi dedic în întregime şi viaţa şi sufletul
şi fiecare zâmbet sau privire şi toată duioşia de care sunt în stare,
şi fiecare răsărit în zbor de perscăruş, fiecare dezgolire şi pasiune, fericire, vis şi înălţare.
Îmi par cuvintele prea goale, prea seci sau greu de mânuit,
când despre tine aş picta în sute de culori sau te-aş cânta de-aş ştii din suflet.
Tu şi cred că numai tu m-ai cunoscut chiar înainte de a mă vedea,
tu nu mă-ntrebi, ci ştii chiar înainte de a-ţi spune, şi-mi ştii chiar lacrimi sau tacerea,
sau ochii şi îmi ghiceşti uimirea sau iubirea, bucuria.
Tu îmi ştii fiecare cămăruţa a sufletului, fiecare rătăcire
pentru că m-am pierdut pe mine-n tine din clipa în care ai intrat în viaţa mea.
N-aş ştii cui să-i multumesc de noi, destinului, dacă există unul,
lui Dumnezeu dacă-a intervenit sau pur şi simplu norocului ce ne-a lovit
odată tot pentru o-ntreagă viaţă…
Am avut filmul în calculator de ceva timp şi abia aseară am reuşit să-l vedem. Cei de pe Imdb. spun că este: Horror, Sci-Fi şi Thriller, dar mie nu mi s-a părut chiar atât de horror, mai mult acţiune cu puţin sânge şi suspans, mult suspans. Filmul este făcut după romanul lui Stephen King, intitulat “The mist”.
Multă lume, când vine vorba despre acest subiect, evită să-şi spună părerea. E dreptul lor! Eu întotdeauna am trăit cu impresia că homosexualitatea este de fapt un fel de tulburare psihică de care ai putea scăpa dacă ai primi ajutor. Este, cred, un moment în care eşti dezorientat, îţi pui o mulţime de întrebări, începi să ai temeri etc. şi aici ar fi nevoie de cineva care să te ghideze către drumul cel bun.
De când cu internetul sunt absolut convinsă că tot mai puţini oameni citesc pentru că au la îndemâna o serie de alte atracţii, distracţii sau modalitaţi de a-şi ocupa timpul, stând în faţa monitorului. Ar fi în regulă dacă fenomenul s-ar produce doar în rândul oamenilor maturi care au trecut deja de faza cu lărgirea orizontului de cunoaştere, însă foarte mulţi copii(adolescenţi) petrec ore întregi pe Hi5, Messenger, Blog şi răspund cu mândrie şi un fel de superioritate: “n-am citit o carte în viaţa mea”, “nu citesc”, “Cine-i Rebreanu?”, “Cartea preferată: nam(intenţionat am scris împreună, aşa am citit)”. Cred că este grav. Pentru o anumită vârstă, cititul ar trebui să fie un hobby, ceva plăcut şi relaxant.
Am văzut aseară Iluzionistul şi mi-a plăcut în mod deosebit. Iniţial mi s-a părut fantasticul greu “digerabil”, dar apoi m-au prin întru totul în poveste.
Edward Norton, pe care am avut ocazia să-l întâlnesc şi în American History X a jucat extraordinar. Un actor bun, în adevăratul sens al cuvântului ştie să intre în pielea oricărui personaj, Edward a reuşit foarte bine sa treaca de la tipul dur, om al acţiunii(aşa cum l-am văzut în “American History X” sau “Pride and Glory”) la omul misterios, îndrăgostit din “The Illusionist”.
De foarte multe ori am fost tentata si inca sunt sa imi fac un tatuaj. Intervin desigur o mie de piedici: pentru mine, teama de a nu contamina vreo boala de la ace(nu se stie niciodata daca intr-adevar sunt sterilizate dupa fiecare folosinta), teama ca atunci cand am sa imbatranesc va deveni doar o pata de culoare pe pielea zbarcita si asa mai departe. Nu vreau totusi sa discut despre ceea ce ma impiedica sau din contra, indeamna sa imi fac un tatuaj, ci despre ce ar trebui sa insemne un astfel de semn pentru noi.
In ultima vreme foarte multe carti au fost transformate in carti pentru calculator, adica asa numitele E-books. De cand ma stiu am urmarit cu greu documentele .pdf interminabile. Recunosc, nu am avut niciodata rabdarea de a citi o carte intreaga de pe laptop, nici macar pagini intregi nu am putut. Simt pur si simplu ca ma pierd in randuri, imi fug literele din ochi, ma oboseste si in plus, nu ma pot concentra. Personal am nevoie de confort, trebuie sa stau lejer atunci cand citesc si chiar nu m-as putea lipsi de obisnuitul intors al paginii, fasaitul hartiei, privitul in urma la cat de mult am evoluat s.a.m.d. Nu ma opun progresului, nu indraznesc sa neg utilitatea E-cartilor, spun doar ca eu nu sunt un fan al lor.
Primim zilnic o tona de e-mailul de la te miri cine. Desigur nu deschidem nici unul decat daca e trimis de cineva cunoscut. Azi insa, verificand mailul, am dat de un mesaj cu titlul urmator: “Cutarescu please help me”. Ma gandeam ca este ceva important si tonul din titlu m-a facut sa il citesc. Era intr-adevar vorba de cineva care aparent avea nevoie de ajutor. Se plangea acest domnisor de faptul ca este extrem de bolnav, ca sufera de nu stiu ce cancer in ultima faza si doreste ca neaparat sa il ajutam. Vazand ca este vorba de asa ceva am continuat, evident. Povestea cum si-a pierdut toti apropiatii intr-un accident fatal, etc. Cutremurator. Te socheaza pentru ca te pui in pielea lui, poate ai pierdut si tu pe cineva, poate ai cunoscut si tu pe cineva care sufera de aceasta boala cumplita. Citesc in continuare intristata si incep sa ma enervez teribil. Aici intervine minciuna. Acest domisor este in posesia unor 5 milioane de dolari si n-are cui sa lase acesti bani. Te roaga foarte politicos si cu patos ca sa il ajuti. Trebuie sa gaseasca centre de orfani, batrani etc. pentru care sa doneze banii. Daca esti dragut poate vei primi si un bacşiş. In final o adresa de web pe care trebuie sa o vizitezi, care nu are nimic de-a face cu cele scrise de el, ci apartin unui domeniu complet diferit.
Comentarii: