Archive for the "Diverse" Category
Da, sunt nervoasă din nou şi din două motive:
1 şi cel mai serios, trebuie să-mi las “Memoriile” lui Pablo Neruda pentru a scrie un post total neinteresant.
2 din cauza celor petrecute vineri la emisiunea “Dansez pentru tine”.
Imprevizibilă, viaţa ne determină să lăsăm locuri cu propriile caracteristici şi oameni sau sentimente ce se leagă de ele, de ei în urmă. Cu pasul încrezător, ba chiar călcând semeţ uneori, cu geanta în care ai îndesat cât mai multe legături, noduri sau amintiri pe umăr, mână în mână privim înainte. Îţi trec prin minte multe foste sau recente, frumoase trăiri în timp ce prin faţa ochilor se scurg locuri cunoscute în care altădată te plimbai lejer, nesuspectând rămas-bunul ce va să vie. Se leagănă-n priviri trandafiri stăruitori, copaci tânguitori, iar staţiile ori vămile goale şi reci te surprind străin, pierdut privind. Laşi totul în urmă pentru a le transforma apoi la rândul lor în dulci regăsiri viitoare.
De fiecare dată când merg la cumpărături trec pe lângă Mc. şi am avut ocazia în nenumărate rânduri să observ că părinţii îşi îndoapă copiii cu toate porcăriile posibile, copii care ulterior ajung să aibe mari probleme cu greutatea, apoi trec prin chinurile unor diete drastice fără a avea vreo vină. Un copil de 4 anişori nu ştie că Cheeseburgerul e NU, mare şi pireuţul bunicii cu o bucăţică de cărniţă e DA pentru sănătate. Părinţii ştiu sau ar trebui să ştie că cel mic are nevoie de o alimentaţie sănătoasă, nicidecum nu-i sunt o alegere bună mizeriile vândute-n fast fooduri.
Dragi cititori,
Sunt supărată. Am vrut să instalez o nouă versiune a Wordpress-ului şi ne având idee despre Back’upui etc. Ultimele postări le-am pierdut. Am doar câteva fişiere .pdf din care voi încerca să aduc ceva posturi şi comentarii salvate.
Nu există zi în care să nu mă surprindă nebunia unor oameni. În această dimineaţa făcându-mi treburile prin casă am auzit la ştiri ceva şocant. M-am oprit din lucru şi am privit înmărmurită cum un reporter încerca să câştige audienţă. Lucrurile se petrec în Brazilia, dacă am înţeles eu bine. Ei bine, acest reporter a lucrat o perioadă de timp şi cu poliţia. Se face că el avea întotdeauna materiale spectaculoase. De fiecare dată când cineva era ucis, el era primul care filma, ba mai mult se lăuda cu faptul că a reuşit să ajungă atât de repede încât puteai vedea fumul glonţului ieşind din cadavru. Vă întrebaţi probabil cum este posibil aşa ceva şi vă trece prin minte că el e criminalul, însă nu îndrăzniţi nici măcar să vă gândiţi la aşa ceva. E adevărat totuşi! Acest om, acest animal această creatură nebună lua viaţa unor oameni pentru a-şi câştiga audienţa.
- Pe domnişoară aţi avut ocazia să o cunoaşteţi într-un post anterior, aici. Aşa cum vă spuneam atunci ea nu este numai amuzantă. Pe măsură ce trece timpul îţi pierde minţile tot mai rău. Aşa se face că trecând cu mama pe lângă casa ei ne-a speriat teribil. Stă ascunsă după perdea, iar tu nu suspectezi nimic, treci liniştită cu gândul la ale tale şi dintr-o dată: “cur***e naibii”, ceea ce este cât se poate de enervant. Rişti să faci stop cardiac sau să spagi ouăle dacă le cari, lăsând la o parte ofensa adusă.
- În nenumărate rânduri am observat că majoritatea bătrânilor cad pradă unui aşa numit fanatism religios: cât mai des la biserică, tot mai multe lumânări aprinse, tot mai multe spovedanii, cruci peste cruci cu cât mai multă pocăinţă, rugăciuni de iertare şi tot dichisul. Ce rost au toate astea dacă o viaţă întreagă nu ţi-ai amintit că ai un dumnezeu sau ţi-ai amintit prea rar pentru a conta? sau ce rost au toate astea când tu spui “tatăl nostru” privind c-un colţ de ochi critic la cum e îmbrăcată vecina pe care mai apoi o s-o vorbeşti de rău că nu-ţi cade bine la stomac fusta ei maro?
Recuperat.
Publicat:2009-10-05 08:25:39
Iată-ne în casă nouă!
Sper să ne regăsim cu inspiraţie şi voie bună crescândă.
Încă nu m-am hotărât asupra unei teme aşa că în decursul zilelor următoare pot apărea schimbări care, să sperăm, vor fie pe placul tuturor.
Inconvenienţa 1: Am văzut în nenumărate rânduri videoclipuri enervante, dar nimic nu le egalează pe acestea de care vom discuta mai jos. Dacă nu mă înşel, până şi la Eurovizion s-a petrecut fenomenul. E vorba de fete, dar nu numai, ce cântă la chitară. Sau cel puţin aşa vor să ne mintă. Omule, e ridicol! Vezi în trupă, că mereu sunt însoţite, 3 capre îmbrăcate emo style cu chitări, tobe şi bass. Bun! spui acceptabil, dar partea proastă este că dau aiurea din mâini. Aţi ghicit! Ele nu cântă la chitară, dar se prefac şi o fac prost pentru că: în primul rând nici nu ţin chitara bine în mână, în al doilea rând duc mâna dreaptă până-n cap pentru ca apoi să o trâtească pe bietele corzi disperate şi în al treilea rând, penibil… serios, penibil! nu există nici un sunet de chitară în melodie. Atunci mă întreb şi eu ca un om nepriceput, ce naiba face chitara în braţele ei? A devenit element al decorului? E cântăreaţa nebună? Suntem noi proşti şi nu ne prindem?
Comentarii: