Iar la sfârşit de zi fiecare din noi îşi încheie socotelile, semnează, ştampilează şi pune la catastif. Unii scriu, alţii vorbesc, unii-şi acoperă ochii şi doar gândesc, alţii mulţumesc, iar majoritatea roagă ca mâine să fie cel puţin la fel de bine ca azi ori speră la mai mult. Cert este că la final de zi recapitulăm, formatăm şi facem loc pentru ziua ce va urma.
Archive for the "Oameni. Între prezent şi trecut" Category
Călugăriţă- una din două
Foarte curioasă de explicaţia exactă a cuvântului călugăriţă am dat o raită prin Dex şi uitaţi ce am găsit:
Teste psihologice, analize psihiatrice: “Eu pot deveni părinte?”
Nu, nu există aşa ceva, dar ar trebui inventate! ar trebui o lege care să oblige cuplurile proaspăt căsătorite sau pur şi simplu iubiţii ce-şi doresc un copil să mearga la medicul specialist pentru ca acesta să determine dacă sunt sănătoşi mintal sau pregătiţi să aducă pe lume şi să se îngrijească de un micuţ, de o viaţă fragedă care depinde o bună prioadă de ei. Dar, pentru că din păcate există un “dar”, politicienii sunt prea adânciţi în cercetări asupra temei “cum să-i furăm mai mult şi mai uşor” pentru a se ocupa şi de aspecte în interesul omenirii sau cu scopul îmbunătăţirii vieţii.
Teste psihologice, analize psihiatrice: “Eu pot deveni părinte?”
Nu, nu există aşa ceva, dar ar trebui inventate! ar trebui o lege care să oblige cuplurile proaspăt căsătorite sau pur şi simplu iubiţii ce-şi doresc un copil să mearga la medicul specialist pentru ca acesta să determine dacă sunt sănătoşi mintal sau pregătiţi să aducă pe lume şi să se îngrijească de un micuţ, de o viaţă fragedă care depinde o bună prioadă de ei. Dar, pentru că din păcate există un “dar”, politicienii sunt prea adânciţi în cercetări asupra temei “cum să-i furăm mai mult şi mai uşor” pentru a se ocupa şi de aspecte în interesul omenirii sau cu scopul îmbunătăţirii vieţii.
De când locuim în capitala am descoperit că oamenii aceştia reciclează, majoritatea, foarte mulţi, ceea ce nu poate să-mi provoace decât bucurie. După scurta vizită în România, oraşul uitat(deşi are el frumuseţea lui şi un loc aparte în sufletul meu) unde aproape am lăcrimate după fiecare sticlă de plastic aruncată, pierdută pentru totdeauna, am revenit acasă decisă ca neapărat să-mi spăl păcatele reciclând, ca întotdeauna de altfel, ultimul gram de hârtie, plastic sau ce-o fi. Nu-mi este nici pe departe greu deoarece avem containăre albastre în care merg toate materialele reciclabile, adică nu trebuie să te mai oboseşti separând plasticul de sticlă, hârtie etc.
Îmi amintesc de multe ori, cu părere de rău, că am pierdut animale dragi într-un fel mai puţin plăcut sau chiar urât de tot, otrăvite. Dacă eşti sensibil sau consideri că acest post te va marca ori îţi va readuce în memorie momente prea triste atunci NU CITI!
Nu există zi în care să nu mă surprindă nebunia unor oameni. În această dimineaţa făcându-mi treburile prin casă am auzit la ştiri ceva şocant. M-am oprit din lucru şi am privit înmărmurită cum un reporter încerca să câştige audienţă. Lucrurile se petrec în Brazilia, dacă am înţeles eu bine. Ei bine, acest reporter a lucrat o perioadă de timp şi cu poliţia. Se face că el avea întotdeauna materiale spectaculoase. De fiecare dată când cineva era ucis, el era primul care filma, ba mai mult se lăuda cu faptul că a reuşit să ajungă atât de repede încât puteai vedea fumul glonţului ieşind din cadavru. Vă întrebaţi probabil cum este posibil aşa ceva şi vă trece prin minte că el e criminalul, însă nu îndrăzniţi nici măcar să vă gândiţi la aşa ceva. E adevărat totuşi! Acest om, acest animal această creatură nebună lua viaţa unor oameni pentru a-şi câştiga audienţa.
- Pe domnişoară aţi avut ocazia să o cunoaşteţi într-un post anterior, aici. Aşa cum vă spuneam atunci ea nu este numai amuzantă. Pe măsură ce trece timpul îţi pierde minţile tot mai rău. Aşa se face că trecând cu mama pe lângă casa ei ne-a speriat teribil. Stă ascunsă după perdea, iar tu nu suspectezi nimic, treci liniştită cu gândul la ale tale şi dintr-o dată: “cur***e naibii”, ceea ce este cât se poate de enervant. Rişti să faci stop cardiac sau să spagi ouăle dacă le cari, lăsând la o parte ofensa adusă.
- În nenumărate rânduri am observat că majoritatea bătrânilor cad pradă unui aşa numit fanatism religios: cât mai des la biserică, tot mai multe lumânări aprinse, tot mai multe spovedanii, cruci peste cruci cu cât mai multă pocăinţă, rugăciuni de iertare şi tot dichisul. Ce rost au toate astea dacă o viaţă întreagă nu ţi-ai amintit că ai un dumnezeu sau ţi-ai amintit prea rar pentru a conta? sau ce rost au toate astea când tu spui “tatăl nostru” privind c-un colţ de ochi critic la cum e îmbrăcată vecina pe care mai apoi o s-o vorbeşti de rău că nu-ţi cade bine la stomac fusta ei maro?
În ochii mei, oamenii cei mai urâţi sunt aceia care fac rău de plăcere sau fără un motiv anume, pur şi simplu pentru că aşa li se năzare. Am fost la cumpărături(de obicei mă întorc acasă cu un subiect de postare din hypermarket) şi m-am lovit la casă de o femeie rea. Aşteptând, văd cum doamna scoate din portofel 250 euro să plătească. Domnişoara de la casă îi spune politicos:
Comentarii: